14 Jul 2023
Sexul spontan sau planificat?

După cum subliniază psihologul Katarina Kovacevic și colegii săi de la Universitatea York (Canada), într-un articol pe care l-au publicat recent în The Journal of Sex Research, majoritatea crede că sexul spontan este mai satisfăcător decât cel planificat. În general, acest mit a fost creat cu ajutorul scenelor din filme: sex spontan = fierbinte, pasional și impulsiv. În plus, sexul spontan duce cu gândul spre începuturile relației când dorința sexuală era mare și sexul spontan era mai mult decât firesc.

Cu toate acestea, pe măsură ce relațiile intime se maturizează, dorința sexuală scade. Poate, pe de-o parte, familiaritatea nu este la fel de interesantă ca noutatea, iar pe de alta, îndatoririle zilnice pot face dificilă găsirea timpului sau energiei pentru sex.

Multe cercetări arată că cuplurile care fac sex frecvent sunt mai fericite și mai mulțumite de relația lor. Important este, sunt de părere cercetătorii din domeniul psihologiei, ca partenerii să se conecteze intim în mod frecvent, nu să analizeze constant dacă sexul pe care îl au este „uimitor” sau „cutremurător”.

Într-un studiul actual, Kovacevic și colegii ei au investigat convingerile cuplurilor romantice despre sexul spontan și planificat. Ei au întrebat, de asemenea, dacă sexul spontan sau planificat a fost perceput ca fiind mai satisfăcător. Majoritatea participanților a răspuns că sexul spontan este mai satisfăcător decât cel planificat. Cu toate acestea, au fost și persoane care au declarat că preferă ca întâlnirile lor sexuale să fie planificate. Chiar dacă sexul spontan este ideal ca formă de manifestare, poate fi mai practic, pentru unii, să găsească timp special pentru sex, în programul lor încărcat.

Apoi, dacă ne referim la adulții în rol de părinți, cu copii mici sau preșcolari, e firesc să apară frecvent discuții referitoare la disponibilitatea pentru sex mai ales pentru că variabilitatea emoțională e alta, din pricina solicitărilor axate pe implicarea dezvoltării emoționale și educaționale a copiilor. Pe de altă parte, tot în aceleași faze de viață, modul diferit al adulților de a înțelege și relaționa, ca parteneri, dar și ca părinți, poate influența major dorința de apropiere față de partener, cu precădere în cazul femeilor.

Valentina Şimon, psihoterapeut sistemic pentru cuplu şi familie

07 Jul 2023
Consecinţele fricii asupra relațiilor noastre și corpului nostru

1.Când simțim frica, în mod constant, manifestările ei sunt senzaţii de temere, neliniște şi deseori comportament de tip evitant.

Când simțim frică, ajungem să evităm aproape orice ține de aspecte relaționale, confruntări, asumări şi altele. În relațiile de cuplu, maritale sau de familie, frica se manifestă prin evitarea discuţiilor despre aspecte emoționale, ce țin de partener, relație în general sau legate de situații care ne-ar putea face să ne simțim inconfortabil.

2. Anxietate! Frica duce, de asemenea, la apariția anxietății. O astfel de stare poate fi observabilă uşor la persoane care sunt frecvent îngrijorate, agitate și care au dificultăți de concentrare.

3. Tipare negative de gândire. Când simțim frică, se poate întâmpla, foarte ușor, să avem gânduri negative, tipare de gândire care ne limitează sau blochează în faţa unor posibile  soluții sau la identificarea de resurse pentru rezolvarea anumitor stări și situații de viață.

Unii oameni au tendința să catastrofeze şi își imaginează ce e mai rău (gândire de tipul alb-negru, bine-rău, corect-greșit) şi adoptă tipare cu care ajung să operaționalizeze și generalizeze în viața de zi cu zi. Sunt, de asemenea, persoane care tind să gândească în concluzii.

4. Frica creează probleme legate de încrederea de sine! Frica erodează relațiile; în primul rând pe cea cu sinele şi apoi relaţiile cu ceilalți.

Când unui partener de cuplu îi e teamă să nu fie rănit sau trădat, va avea probleme de încredere în partenerul său chiar și atunci când acesta din urmă nu i-a greşit cu nimic.

5. Sentimentul de frica poate fi resimţit şi organic şi poate activa reacţii precum: transpirația, sufocarea, tensiunea musculară etc.

De reținut că teama, ca și alte sentimente, este unul uman. Fără conștientizarea unei doze de frică nu am putea fi vigilenți în viața noastră. Ea ne ajută să fim prompți în anumite situații, să luăm atitudine și să ne protejăm. Dar, când starea de frică crește la un nivel critic, și ne copleșește, atunci are cu siguranță efecte negative asupra noastră și ne afectează starea de echilibru, relațiile etc.

În astfel de situaţii, ajutorul unui specialist vă poate fi util. Apelaţi cu încredere la un psihoterapeut care să vă ajute să lucrați și să vă transformați acea starea cel puțin într-una gestionabilă.

Valentina Şimon, psihoterapeut sistemic pentru cuplu şi familie

Sursă foto: https://online.uwa.edu/

04 Jul 2023
Vacanţele solo, un nou trend (interviu Radio Cluj)

Rep: De ce optează oamenii pentru călătoriile solo?

Valentina Şimon: Cred că “solo” e doar un mod de a spune. Pentru că, de fapt, în majoritatea situațiilor, oamenii caută şi în aceast mod o companie socială. De curând o amică ce s-a despărțit de soțul ei a ales o astfel de variantă last minute, din nevoia de a se regăsi/reconecta cu sine și în compania altor oameni. De unde altundeva decât din relaţii, să își poată satisface nevoia de socializare tipic umană, nevoia de conectare cu propriile valori personale care, poate de cele mai multe ori într-o relație, ajung să fie nesatisfăcute sau satisfăcute parțial spre puțin dacă este vorba de familii cu copii.

Rep: De ce majoritatea sunt femei care merg singure în concediu?

V.Ş.: Nu doar oamenii singuri, fără o relație aleg să meargă în aceste călătorii, ci și cei care doresc altfel de experiențe. Cred că este vorba şi despre oportunitatea de a explora ceea ce ne înconjoară, prin ceea ce ni se pune la dispoziție. În astfel de experienţe se întâlnesc diversele nevoi umane cu ofertele firmelor sau grupurilor tematice create tocmai în jurul unor astfel de nevoi de relaționare. Pentru o categorie de oameni este despre nevoia de a scăpa de sentimentul de singurătate, pentru alții e un mod de a schimba ceva în viața lor, iar pentru alții e pur şi simplu o altă experienţă.

Poate pentru că este mai acceptabil din punct de vedere social ca femeie să îți expui o parte din vulnerabilitatea emoțională și să verbalizezi de ce anume alegi să faci ceea ce faci. Asta nu înseamnă că bărbații nu fac și ei astfel de alegeri. Poate că acţionează mai izolat, mai de unii singuri, doar cu ei înșiși şi nu doresc atât de multă interacțiune cu alții, mai ales dacă sunt răniți emoțional. Femeile, cultural și ca fire, au o mai mare dorință de a-și da curs împlinirii nevoilor, de a lua atitudine în privința a ceva cu conotație afectivă, emoțională. Sunt convinsă că cele mai multe călătorii de acest tip au în spate povești de viață semnificative. Și dacă dorința întâlnește șansa atunci apare împlinirea nevoilor.

Da, majoritatea sunt femei care au trecut prin evenimente de viață, despărțiri recente sau poate au rămas singure din diverse motive sau încă nu au reușit/dorit să intre într-o altă relație de cuplu. Oamenii vor găsi mereu variante prin care să caute să-ți împlinească nevoile personale. Și din perspectiva mea cred că sunt binevenite astfel de oportunități. Cu doar cațiva zeci de ani în urmă era extrem de puțin acceptabil ca o femeie să călătorească neînsoțiță sau să poată să decidă pentru o așa experiență.

Rep: Constatați o creștere a nevoii de a evada din cotidian?

Da și cred că este o consecință firească a ceea ce rezultă din felul în care este construită societatea, traiul, desfășurarea vieții de zi cu zi și a celei profesionale, în special în marile orașe. Volumul de decizii personale și profesionale pe care un adult e nevoit să le ia în ziua de astăzi este considerabil mai mare față de alți ani, la care se adaugă ritmul lor. Pe de o parte suntem mai câștigați datorită tehnologiei și beneficiem de niște facilități, dar pe de alta, acestea impun inconștient un alt ritm care suprasolicită creierul, sistemul nervos și acest lucru devine vizibil în starea emoțională și în bolile care apar mai des ca la părinții noștri. Mă refer la faptul că sunt acum mai mute afecțiuni ale sistemului nervos, indiferent că e clinic, somatic sau psihologic.

Rep: Este mai mult nevoie de curaj sau de imaginație pentru a merge singur în concediu?

V.Ş.: Consider că un pic de voință și organizare sunt suficiente, iar diferența constă în faptul că unii doresc ceva prestabilit, iar alții lasă ca “drumul” să aleagă pentru ei, cazându-se din loc în loc sau mergând cu un grup organizat special pentru oameni singuri. Și aici diversele tipuri de aplicații pot fi de real ajutor, pentru că eu cred că astfel de decizii se întâlnesc, mai de grabă, în rândul persoanelor între 30 și 45 de ani care sunt familiari cu internetul.

Foto source: https://www.travelandleisure.com/

14 Jun 2023
Manifestările furiei reprimate și efectele în relațiile de cuplu sau familie

Există câteva moduri prin care puteți să identificaţi situaţiile în care reprimaţi sentimentul de furie:

  1. Prin comportamente de tip pasiv-agresiv

Când o persoană își reprimă timp îndelungat starea de furie, aceasta poate fi exteriorizată, la un moment dat, printr-un comportament de tipul pasiv-agresiv. Acea persoană va fi deseori ironică, va face remarci răutăcioase și neclare. Dacă este vorba despre manifestarea furiei reprimate în cadrul cuplului sau familiei, acea persoană va aplica, cel mai probabil, pedeapsa tăcerii (nu vorbește timp îndelungat în mod intenționat pentru ca ceilalți să sufere), pedeapsă emoțională sau intenționat va neglija treburile casnice de zi cu zi.

  • Prin resentimente

Când oamenii nu învață să își exprime civilizat stările mai puțin plăcute, ele pot lua forma resentimentelor. Deseori ceea ce se petrece mai departe, ca manifestare, o astfel de persoană va construi un întreg bloc de emoții negative cu exteriorizări și atitudini negative/nepotrivite îndreptate către persoana sau situația “vinovată” de furia provocată.

  • Prin probleme de relaţionare

Când nu exprimăm furia, nu discutăm despre ceea ce simţim, cu partenerii noștri, cu copiii sau în cadrul familiei, acest lucru poate să creeze distanță și multă tensiune emoțională. De obicei această stare duce ulterior la blocarea comunicării între parteneri sau membri familiei și, în final, la distrugerea relațiilor.

  • Prin simptome manifestate fizic

Când o persoană nu exprimă verbal furia, o blochează din diferite motive sau convingeri, pot apărea o serie de manifestări fiziologice cum ar fi: durerile de cap, probleme digestive și mai ales hipertensiune arterială. Aceasta din urmă fiind una dintre cele mai întâlnite afecțiuni psihosomatice.

  • Prin creșterea stării de stres

Neexprimarea sănătoasă a furiei, în mod constant, duce la o stare generală de tensiune, în tot corpul care, implicit, va afecta și dispoziția generală de zi cu zi (indispoziţie constantă, oboseală timp îndelungat, tristeţe).

Desigur, este esenţial, ca adulți să reținem că nu de fiecare dată e nevoie să exprimăm stările de furie. E recomandat, mai degrabă, să fie dezvoltate mecanisme sănătoase prin care să poată fi exprimate corect şi în mod constant, gândurile şi părerile. Este recomandat, de asemenea, să existe o comunicare deschisă cu cei cu care interacționăm şi să avem capacitatea de a analiza corect situaţiile în care putem spune ceea ce gândim, dar cel mai important este modul în care verbalizăm gândurile şi intenţiile noastre.

Este nevoie de obişnuinţă şi raportare corectă la fiecare situaţie în parte. De aceea, vă sfătuiesc să exersaţi cu o persoană apropiată care să nu vă judece aspru sau să vă adresaţi pentru ajutor, unui specialist, unui psihoterapeut.

Valentina Şimon, psihoterapeut sistemic pentru cuplu şi familie

Sursă foro: https://www.andresfuentesangarita.com/

  • 1
  • 2
Side bar