Telefon

+40 749 092 903
24 Feb 2023
Comunicarea empatică
Comunicarea empatică este adesea asociată cu bunăvoința, bunătatea sau compasiunea. Însă, din această perspectivă este mai mult un factor moral-emoțional și nu un stil de viață. În psihoterapia sistemică de familie a Virginei Satir apare conceptul de “human validation”, ca proces prin care o persoană își validează și acceptă propriile sentimente, nevoi sau dorințe și, deopotrivă și ale celorlalți. Acest tip de validare stă la baza relațiilor de încredere și înțelegere şi consolidează atât relațiile dintre membrii unui cuplu sau familii, cât și dintre cei ai unei organizații.
Ce înseamnă şi ce implică o comunicare empatică:
1. Ascultarea activă presupune abilitatea unei persoane de a accepta perspectiva unei alte persoane, emoțiile acesteia şi modul ei de gândire; să poți înțelege și valoriza, în același timp, ceea ce încearcă celălalt să îți comunice.
2. Validarea intervine atunci când suntem în ascultare, în interacțiune verbală cu cineva şi reuşim să validăm stările celuilalt. Acest lucru nu presupune milă sau compătimire, ci observarea trăirilor și sentimentelor celuilalt şi, totodată, dovada acceptărilor emoțiilor şi stărilor lui.
3. Respectul presupune empatie împreună cu acceptarea atât a persoanei în sine, cât și a sentimentelor sale, indiferent de tipologia și caracteristicile ei. Atunci când căutăm să ne exprimăm empatic cu cei din jurul nostru, construim relații de încredere, care pot ajuta la înţelegerea mai bună a problemelor existente și, implicit, la o mai bună colaborare.
4. Comunicarea empatică presupune autocunoaştere. O persoană nu poate fi empatică doar declărând acest lucru, ci este nevoie să-și cunoască propriile emoții și sentimente. La această performanţă se ajunge prin practicarea frecventă a autoobservației și exersarea constantă, până la dobândire, a unei comunicări congruente. Adică, să exersezi conștient cu scopul de a-ți forma această abilitate, de a te vedea pe tine din interior și de a putea exprima ceea ce simți și gândești, în cuvinte, cu același sens.
5. Mindfulness este o practică de real ajutor pentru unele persoane. Ea are rolul de a aduce persoana în realitatea prezentă, de a o încuraja să înțeleagă mai bine propriile emoții.
6. Cursurile de autocunoaștere și dezvoltare personală sunt o cale pentru a descoperi tehnici sau instrumente care ajută la comunicarea empatică, dar şi modalităţi de exersare, atât la nivel emotional, cât și rațional.
Empatia este un proces uman şi se aplică continuu, în viaţa de zi cu zi. Scopul trăirii cu empatie nu este o formă de perfecțiune umană, ci de a îmbunătăţi existenţa noastră şi de a creşte calitatea relaţiilor cu cei din jur.
Valentina Şimon, psihoterapeut sistemic pentru cuplu şi familie
03 Feb 2023
Cum putem ajuta copilul timid

Există copii timizi, care leagă mai greu prietenii şi, care duc cu ei, în viaţă, o formă de anxietate socială mai mult sau mai puţin evidentă. Cercetătorii din psihologie spun că temperamental, modul unei persoane de a răspunde mediului înconjurător poate fi identificat pentru prima dată la sugari, încă de la vârsta de 4 luni. Părinţii pot acorda o atenţie deosebită felului în care un bebe reacţionaează la o jucărie cu mai multe obiecte atârnate, de exemplu. Astfel, bebelușii care devin copleșiți sau tulburați emoțional ca răspuns la o astfel de jucărie, sunt cei care au cele mai mari șanse să devină timizi pe măsură ce cresc (Kagan, 1997). În schimb, bebelușii care reacționează pozitiv la aceste schimbări sau deloc au cele mai multe șanse să devină foarte sociabili, la vârstă preșcolară.

De asemenea, temperamentul unui copil se poate schimba, iar reacțiile negative ale bebelușilor la oameni obiecte și situații noi pot deveni mai puțin extreme în timp. Pe lângă asta, nu este nimic rău în a fi puțin timid. Mulți copii nevoie doar de puţin timp pentru a se adapta la mediul înconjurător, înainte de a fi pregătiți de joaca în grup.

Dacă, în schimb, aveți un copil extrem de sensibil, care nu se adaptează rapid la persoanele și locurile familiare, există soluţii de psihoterapie pentru a-l ajuta să prevină dezvoltarea problemelor de anxietate socială.

Cercetările din domeniu au demonstrat că riscul unui copil de a deveni timid scade semnificativ atunci când mama este sensibilă și răspunde în mod corespunzător la nevoile copilului. În mod similar, educația oferită de părinţi, poate juca un rol important în modul în care copiii timizi își dezvoltă un simț al moralității sau al conștiinței, în timpul copilăriei. Copiii mult mai extrovertiți sau mai “neînfricați” nu răspund întotdeauna la disciplina blândă și au nevoie de mai multă atenție atunci când încalcă regulile. (Kochanska, 1997).

În ansamblu, specialiştii sugerează că “semințele” care dezvoltă o personalitate timidă sau extrovertită sunt plantate devreme în viață și au o bază biologică puternică. Cu toate acestea, dacă aveți un copil foarte sensibil la orice tip de schimbare în mediul înconjurător, o educație plină de sensibilitate şi atenţie, care să îi permită să se adapteze la nou în ritmul propriu, l-ar putea ajuta să nu dezvolte, mai târziu, frică sau anxietate în situații sociale.

Sursa foto: https://www.firstfiveyears.org.au/

Side bar