09 Jun 2023

De curând am auzit o poveste interesantă ca abordare, a unui cuplu aflat în primii patru ani de relaţie. S-au cunoscut şi au decis să locuiască împreună. După aproximativ un an şi jumătate a venit pe lume primul copil, iar după alţi doi ani, a văzut lumina zilei şi cel de-al doilea. Acum, la patru ani de la decizia de a forma un cuplu, cei doi părinţi au hotărât să devină o familie şi legal şi au experimentat momentul emoţionant al cererii în căsătorie. “Trebuia să fim siguri că relaţia este serioasă”!, a spus el. Chiar dacă sună a glumă, această varinată de evoluţie a unei relaţii, poate fi o soluţie sănătoasă penru un viitor liniştit al unui cuplu cu decizii complet asumate.
În realitate, în majoritatea situaţiilor, viaţa se derulează puţin invers. Se face nunta sau cel puţin cununia civilă şi apoi apar copiii. Multe cupluri, chiar dacă îşi doresc copii, nu sunt pregătite să se adapteze imediat prezenţei lui în viaţa lor.

1. Schimbarea rolurilor
Când copiii vin pe lume, noii părinți intră într-o perioadă de tranziție accentuată și sunt nevoiţi să se adapteze la noile roluri pe care actualele nevoi le impun. Acest lucru duce deseori la tensiuni în cuplu și la confuzie.

2. Dificultăți de comunicare
Apariția copiilor poate crea dificultăţi în comunicarea dintre parteneri prin creșterea nivelului de stres sau prin faptul că le este mai frecvent distrasă atenția de către noul stil de viaţă şi noua dinamică de îndatoriri.

3. Atenția și timpul unul pentru altul
Îngrijirea copiilor necesită, la început, mult timp și atenție pe mai multe planuri. Când cel puțin unul dintre parteneri percepe că nu mai primește atenție sau suport din partea celuilalt, între ei pot apărea resentimente și chiar stări conflictuale.

4. Schimbări în viața sexuală
Lipsa timpului, dar mai ales a energiei, pot afecta dispoziția pentru relația sexuală în cuplu. În acelaţi timp, preocuparea crescută față de copil, a unuia sau a ambilor parteneri, poate determina distanţarea în cuplu.

5. Stresul financiar
Apariţia unor cheltuieli suplimentare necesare îngrijirii copilului sau a mamei, pot genera tensiuni între parteneri. Fie este vorba despre modul în care fiecare consideră că trebuie cheltuiți banii, fie sunt doar convingerile legate de cine și cum gestionează banii în familie.

6. Lipsa odihnei şi a somnului
Carența de somn, odihnă şi relaxare duce deseori la apariția tensiunilor în cuplu, la anxietate sau chiar depresie. Mama este cea care, în majoritatea cazurilor este privată de somn şi, tocmai de aceea are nevoie de mult sprijin şi înţelegere

7. Problematici legate de încredere și gelozie
Preocuparea accentuată față de copil a unuia dintre parteneri poate crea, în cazul celuilalt părinte, probleme de atenţie, încredere și gelozie. Partenerul se poate simți neglijat sau invidios.

8. Puţin timp pentru activități în cuplu
Prezenţa permanentă a copiilor în familie, îngreunează găsirea timpului liber pentru relaxare sau comunicare în cuplu. Relaţia în sine, între parteneri necesită atenţi şi îngrijire permanentă, iar lipsa timpului împreună duce la diminuarea conexiunii dintre parteneri și a calităţii relaţiei intima dintre ei.

9. Dificultăți de adaptare la noile roluri
Dacă părinții nu sunt cu adevărat pregătiți pentru noile roluri și responsabilități, copiii care vin cu nevoile şi aşteptările lor, dar şi cu un mod specific de manifestare, pot provoca relația de cuplu la un nivel nou, cu dificultăţi de adaptare la noile roluri, contraziceri şi chiar conflicte.

10. Stabilirea de limite și reguli
Diferențele dintre cei doi membrii ai cuplului în ceea ce priveşte educaţia, modul de gândire şi abordare a situaţiilor diverse, atunci când vine vorba despre îngrijirea şi ghidarea unui copil, pot duce la apariţia tensiunilor şi conflictelor între adulţi. Astfel, cei doi părinţi pot avea dificultăţi în a stabili limite şi reguli pentru noii membrii ai familiei, copiii.
Însă, indiferent de situaţie, ceea ce contează este identificarea la timp a punctelor comune şi mai puţin comune, verbalizarea şi conştientizarea lor, dar şi identificarea unei căi comune de acţiune.