Efectele şcolii online

Terapia de familie spune că orice sistem trece periodic prin INSTABILITATE. Asta înseamnă că sistemului respectiv îi vor fi solicitate limitele și resursele, într-un context dat, fie familie, cuplu, școală sau societate.

Așa se întâmplă și acum, pe timp de pandemie, când sunt solicitate, cu precădere, sistemele familiale, cele de sănătate publică și cel școlar, care își va transfera indirect mare parte din presiune, tot în sistemul membrilor familiei.

Efectele negative ale tranziției, asupra elevilor

Cu toții ne confruntăm cu o TRANZIȚIE. Efectele negative ale tranziţiei,  asupra elevilor sunt reprezentate de scăderea ritmului de învățare și concentrare asupra sarcinilor şi scăderea conformităţii față de reguli.

Şcoala este “un teren” neutru. Acolo copilul înțelege existenţa unor reguli şi nevoia respectării lor, în timp ce, acasă, dispare acel cadru care menține disciplina. Mediul de acasă e unul mai permisiv, în care copilului îi este distrasă, cu uşurinţă, atenția de la sarcini.

Aşadar, şcoala online devine un sistem “anormal” de educare prin învăţare. Într-un asemenea context, copiii, cu precădere cei de gimnaziu şi mai mari, își “fură căciula”, cu uşurinţă şi fără prea multe remuşcări, copiind la teste, direct de pe internet fără o verificare suplimentară.

În cazul celor mici, efectele şcolii online se răsfrâng, mai degrabă, asupra părinților, care, indiferent că sunt acasă sau la serviciu, trebuie să se asigure, că participarea la ore a elevilor este posibilă şi cu sens (conexiunea la internet, funcţionarea platformei, procesul de logare, capacitatea de înţelegere a copilului, de percepţie etc.). Astfel, părintele este solicitat în plus, fiind nevoit să ia asupra lui sarcini care, nu demult, erau ale şcolii.

Trecerea frecventă, de la o sarcină la alta, provoacă oboseală și stres

În cazul elevilor, copii mai mici, şcoală de acasă este, în multe cazuri, un nou prilej de joacă. Unii uită să mai intre la ora următoare, nefiind obişnuiţi cu astfel de reguli, acasă.

Minus-UL şcolii online este lipsa comunicării și interacțiunii sociale

În cazul şcolii de acasă, părintele trebuie să supracompenseze prin prezența sa, jocul, relaționarea, conexiunea dintre copii. În cazul adolescenților, lipsa socializării duce la relații superficiale, în timp, sau la imposibilitatea gestionării unei situații de relație, în viața reală, atunci când se întâlnesc faţă-în-faţă, devenind fie hiperactivi, fie introvertiți.

Efectele negative ale şcolii online se manifestă şi sub forma sentimentelor de singurătate, de iritabilitate, anxietate, lipsa motivației și scăderii capacității de concentrare, a copiilor, dar şi a părinţilor.

Însă, aş da un exemplu pentru a percepe, cu uşurinţă soluţiile. O familie, la un moment dat, se poate afla într-o perioadă majoră de instabilitate (unul dintre copii intră în adolescență, alt frate începe abia acum școala și poate că, între timp, tatălui îi scad semnificativ veniturile din afacere sau chiar își pierde locul de muncă). De fapt, intră invariabil în ceea ce numim, nu doar SCHIMBARE, ci și TRANZIȚIE, etape în care se declanşează insecuritate, întâlnirea cu noutatea şi noi solicitări. Modul în care membrii familiei reușesc să își mobilizeze resursele emoționale, relaționale, capacitatea de a se însoți în drumul spre o nouă stare (homeostazie), de a făuri moduri noi de funcționare se numește adaptare.

Însă, cu cât însă adulții se simt mai impactati, mai anxioși, mai temători, cu atât ei pot rămâne mai mult într-o fază de tranziție sau chiar blocați în una din ele.

E foarte posibil ca părinții să nu facă trecerea de la copilul mic la școlarul de ciclu primar pe care îl tratează, în continuare ca pe un copilaş, iar celui preadolescent să nu-i recunoască nevoia de independență sau de mai mult spațiu personal.

O astfelde situaţie poate apărea şi dacă tatăl, de exemplu, e mai puțin mulțumit de serviciul său şi îşi manifestă propria nevoie de atenție, cerându-le indirect copiilor să rămână în faza în care el îi știa, pentru a putea suplini nevoia de control sau apropiere.

Desigur, din astfel de situaţii se nasc conflicte care, la rândul lor, necesită adaptare, soluții noi și consum de energie emoțională pentru a descoperi cel mai bun mechanism de funcționare al familiei.

Beneficiile şcolii online

Cred că plusurile şcolii făcute pe internet, de acasă ele sunt greu de găsit chiar şi după trei ani de pandemie.

Membrii familiei au ajuns să se cunoască mult mai bine și din mai multe perspective. În unele cazuri, ei au învăţat să fie uniţi sau apropiaţi și în situațiile mai dificile.

Pe de altă parte, online-ul permite o oarecare flexibilizare a orarelor și a relocării fie la sat la bunici, în zone mai puțin aglomerate, fie dincolo de graniţele ţării.

Deci, ca o concluzie, nu aş spune că efectele școlii online sunt sau pot deveni trauma, însă, cu siguranță, supun atât copiii, cât și adulții la activarea unor seturi de resurse, mai des și mai mult și, inevitabil, apar descărcări de stări emoționale, mult mai frecvent, decât în condiţiile în care şcoala s-ar desfăşura normal, fizic.

Așa cum avem nevoie să ne încărcăm pozitiv și să ne simțim bine, așa e nevoie și să descărcăm. Numai că, acum, şcoala se întâmplă acasă și, încărcătura negativă nu mai este diluată în mediul de clasă, în pauze, în proximitatea fizică a şcolii, iar toate aceste detalii creează coeziune, reglare emoțională și relațională.

Se știe că memoria are funcție afectivă. Tindem, în mai mare măsură, să internalizăm ce simțim, decât ceea ce gândim, iar gustul emoțiilor e mai intens decât cel al rațiunii.

Aşadar, într-un oarecare blocaj rămân prinși doar cei ce percep schimbarea ca pe o amenințare, chiar și cea care e înspre binele lor. Trecerea prin tranziție depinde de resursele fiecăruia și modul lor de activare.

E important să creați alternative pentru stările monotone, anxioase. De exemplu, la sfârșitul zilei, faceți jocuri de coeziune emoțională, indiferent de cât de mari sau mici sunteți în familie. Jucaţi-vă “Baba oarba” sau “V-ați a scunselea”. 10 minute de joc reduc stresul, cresc emoțiile pozitive și schimbă dispoziția.

Sursa foto: https://www.oliverwyman.com/

Valentina Şimon, psihoterapeut sistemic pentru cuplu şi familie