18 Oct 2020

Descoperirea tiparelor de atașament a constituit o adevărată revoluție în domeniul sănătății emoționale și al înțelegerii modului în care oamenii se aleg între ei, pe baza atașamentului.

În cariera noastră, ca psihoterapeuți, am întâlnit numeroase persoane care se întreabă: “Cum de atrag mereu același fel de bărbați/femei cărora nu le pasă de mine sau mă fac să sufăr?”

Ei bine, acum, în zilele noastre, grație numeroaselor studii făcute pe cupluri şi pe copii-părinți, putem ști cu multă acuratețe ce anume ne influențează felul în care alegem partenerii de viață.

Promotoarea descoperirii tiparelor de atașament a fost Mary Ainsworth, cea care și-a dat seama studiind, mai întâi legăturile emoționale dintre copiii mici și părinții lor, că există o strânsă legătură între reacțiile copiilor și comportamentele/atitudinile părinților lor, în situații noi sau neobișnuite. Un astfel de exemplu îl reprezintă situaţia în care copiii, mergând cu părintele într-un alt loc decât acasă, încep să exploreze noul mediu simțindu-se liberi și în siguranță, iar în momentul în care părintele dispare din raza vizuală, cei mici intră în alertă.

Desigur, e mai mult decât interpretarea liniară: “e normal să nu stea singur” sau “e prea mic”. Legăturile emoționale sunt cele care dau semnalul simțurilor, dictează reacția noastră interioară și comportamentul vizibil.

O situație similară și frecvent întâlnită este părintele care “se plânge” în terapie că cei mici nu doresc sub nicio formă să meargă la grădiniță sau că, în acel mediu, sunt triști, plâng des și după o perioadă îndelungată de repetare a acestui tipar, nu se mai produce o adaptare sănătoasă.

Ducând ideea mai departe, aceleași aspecte, determină, în timp, un transfer emoțional și dictează modul în care ne vom purta în relația cu partenerul de viaţă sau cum ne vom simți, cu precădere, în relația de cuplu.

Pentru copil, relaţia cu părintele reprezintă baza de siguranță, iar pentru relațiile de cuplu, aceasta bază este reprezentată de parteneri, unul pentru altul.

Cei care au o bază sigură emoțională vor fi confortabili chiar şi atunci când partenerul de viaţă se va simţi trist, furios sau va avea anumite reacții mai intense. Vor înțelege că nu e vorba despre ei și nu vor lua personal răspunsul emotional, ci vor încerca să aloce timp și disponibilitate pentru a asculta și explora ceea ce se întâmplă.

Sigur, nu mai e un mit și nici un clișeu faptul că multe dintre comportamente şi reacţii ni se trag din copilărie, din modul în care părinții sau îngrijitorii noștri emoționali s-au comportat cu noi. Tot din copilărie ne dezvoltăm figura de atașament, adică acea persoană la care apelăm pentru orice nevoie a noastră, emoțională sau nu. Felul în care această persoană răspunde nevoilor noastre, formează mai apoi tiparul de atașament.

Tiparul, bun sau rău, este ceva ce se repetă des. Ulterior, pe măsură ce creștem și intrăm ca adulți în propriile relații adulte vom simți din nou prezența unei figuri de atașament. De regulă, căutăm ca aceasta să fie persoana lângă care ne simțim securizați, căreia să-i putem împărtăși tot ce dorim fără a ne simți respinși sau judecați.

Dacă tiparul format în copilărie a fost unul cu multe carențe, vom tinde să atragem aceleași disfuncționalități. Adică, inconștient recunoaștem emoțional tipul de răspuns al mamei, tatălui care ne-au rănit și, astfel, tindem să repetăm istoria.

V-am pregătit mai jos un chestionar/test prin care puteți să vă identificați stilul de atașament pe care îl aveți, dar și pe cel al partenerului, astfel încât, conștientizând acest ADN emoţional, să vă puteți schimba stilul de ataşament.

COTARE: Citiți fiecare afirmație în parte din tabelul prezentat, iar dacă vi se potrivește, marcați X, acolo unde e pusă căsuța din table. Dacă nu vi se potrivește ce ați citit, nu marcați deloc. La final faceți suma căsuțelor bifate astfel:
– coloana A:________________
– coloana B:________________
– coloana C:________________
Categoria la care ați obținut cele mai multe răspunsuri va indica stilul de atașament corespunzător dumneavoastră.
A – semnifică stilul de atașament anxios
B – semnifică stilul de atașament securizant
C – semnifică stilul de atașament evitant

Anxios: vă place apropierea de partenerul de cuplu și aveți disponibilitate de a fi foarte apropiat, însă trăiți frecvent nesiguranța că partenerul nu dorește să fiți la fel de apropiați. În relații, în general, vă simțiți aproape și consumați multă energie emoțională. Prezentați sensibilitate crescută și la cele mai mici fluctuații de dispoziţie ale partenerului dumneavoastră pentru care tindeți să vă simțiți responsabili, fără un motiv real. De regulă, aveți un simț crescut de a anticipa, de genul: “am știut eu sau, parcă, presimțeam că așa va fi”. Aveți tendința de a simți multe emoții negative și vă supărați ușor. Din acest motiv, de multe ori, faceți afirmații pe care mai târziu le regretați. Ulterior, dacă partenerul vă acordă atenție, reușiți să îndepărtați o mare parte din griji.

Securizant: ca persoană, vă manifestați cald, iubitor în relații deoarece vă vine natural și firesc. Preferați și vă simțiți bine în compania oamenilor, a partenerului, fără a vă face griji exagerate. Sunteți sprijin în relații, cu o atitudine echilibrată fără să vă ofensați ușor. Sunteți deschis și disponibil pentru comunicare, vă exprimaţi direct și transparent opiniile şi sentimentele. Aveți capacitatea de a răspunde nevoilor emoționale ale partenerului și a le da curs. Sunteți confortabil cu exprimarea succeselor, dar și a eşecurilor pe care le trăiți.

Evitant: ca persoană, tindeți să mizați pe auto-suficiență și să alegeți să fiți mai degrabă independent decât autonom. Vă puteți apropia de cineva, însă nu puteți să păstrați nevoia de apropiere pentru mult timp. Apropierea vă face să vă simţiţi stânjenit, inconfortabil și preferați să vă țineți partenerul la distanță. De regulă, nu vă faceți griji prea multe în legătură cu relațiile sau cu faptul că s-ar putea să fiți respins. Partenerii voștri se plâng că nu sunțeți deschiși și că păstraţi o oarecare distanță emoțională față de ei. Prezentați o vigilență crescută față de partener, aşteptând să descoperiţi eventuale semne că ați putea fi controlat sau v-ar putea fi invadată libertatea.

simoninstitute2019@gmail.com simoninstitute.ro

Leave a Reply