28 Jun 2022
La începutul unei relaţii, în cuplu, pe lângă “laptele şi mierea” despre care ai impresia că vor curge zilnic să păstreze armonia, există câteva stări de fapt care, într-un anumit fel, se subînţelege că vor fi întotdeauna prezente. Aşadar, cei doi, sunt siguri că vor fi acolo unul pentru altul și fiecare “ştie” că celălalt va răspunde nevoilor sale, în situații dificile de viață.
În realitate, acestea, pentru a se împlini, depind de solicitări concrete și nevoi, iar partenerii ar trebuisă fie mult mai conştienţi de RELAŢIA dintre ei.
Cum sprijini RELAŢIA, atunci când este bine?
De-a lungul timpului, în urma şedinţelor de psihoterapie de cuplu, am observat că mulți parteneri iau binele ca pe o axiomă, un dat, ceva ce e normal să existe. Asta se întâmplă, de obicei, până când anumite obișnuințe nu mai dau roade și nu mai aduc beneficii.
E sănătos să vă întrebați ce rutine are cuplul sau relaţia voastră şi dacă ele corespund nevoilor individuale și comune.
Odată cu venirea copiilor pe lume, în ritmul vieţii de cuplu intră și rolul de părinte care începe să se suprapună cu cel de partener/soție/soț. Adulții deveniți părinți își confundă îndeplinirile față de trebuințele zilnice cu cel de partener, iar cuplul “uită” sau caută justificări pentru lipsa timpului de a mai fi împreună (oboseala, lipsa unui ajutor cu copiii etc.). Acestea sunt realităţi ale noii familii şi, de multe ori, extenuante, dar nu sunt situaţii care să nu aibă rezolvare.
Este nevoie de efort. Organizarea unui timp de calitate împreună, necesită atenție interesată și constanță. Dacă luați aceste aspecte ca și cum ar trebui să se întâmple de la sine, nu sunteți departe de neliniște sau turbulențe.
Mai mult de jumătate din cuplurile care ajung la terapie spun că nu petrec deloc timp împreună în timpul săptămânii și că doar ocazional își fac timp, la sfărșit de săptămână. Unii consideră timp petrecut împreună chiar şi mersul la piața sau la cumpărături sau aniversări și petreceri.
Timpul împreună înseamnă atenţie 100% dedicate celuilalt, nu discuţii cu prietenii şi distracţia în grup. Partenerii care au conexiune scăzută și în viața de zi cu zi, se vor evita în astfel de situaţii, cu prietenii.
A locui împreună, nu înseamnă, implicit, că acordaţi timp relației!
Exercițiu pentru a învăţa gestionarea timpului împreună!
Dacă sunteți în relație de cel puțin trei ani și aveți copii de cel puțin un an, vă recomand următorul exercițiu pentru evaluarea rolurilor din viața voastră și importanța pe care o acordați acestora.
1.Notați mai întâi principalele roluri în care vă regăsiți: parteneră/partener; rolul profesional, rolul de părinte, rolul de femeie/bărbat.
2.Trasați câte un cerc pentru fiecare rol enumerat, denumiți-l, iar dimensiunea cercului să fie direct proporțională cu importanța pe care i-o acordați.
3.Notați în interiorul cercului stările/trăirile sau emoțiile pe care le aveți cel mai frecvent în acel rol.
4.Ce observați? Ce aspecte desprindeți din ceea ce vedeți și înțelegeți?
5.Care rol ați dori să primească o altfel de atenție din parte voastră?
6.Ce acțiuni ați întreprinde pentru a obține o îmbunătățire/schimbare?
Dacă în urma exercițiului ați descoperit, de exemplu, că rolul de soție/soț se suprapune adesea peste cel de mamă/tată sau că rolurile acestea sunt mai mult decât vă doriți de la dumneavoastră ca femeie/bărbat, vă simţiţi fără susţinere, viața personală și de cuplu nu vă mai pare la fel de satisfăcătoare, atunci vă puteți ajuta de cel puțin încă trei întrebări:
1.Ce priorități avem față de cuplul nostru?
2.Ce priorități avem ca adulți față de familia noastră?
3.Ce doresc să îmi ofere relaţia mea de cuplu? Ce să primesc din ea?
E posibil să constatați că timpul împreună, deși îl gândiți ca nevoie, nu este un timp conturat sau prioritizat, ci, mai degrabă unul întâmplător, fapt care trece relaţia pe plan secund, după nevoile imediat şi carieră.
De regulă, femeile se plâng de neimplicarea suficientă a soților/partenerilor, în organizarea casei, în educarea copiilor (respectarea limitelor cu privire la consumul de dulciuri, folositul telefonului, uitatul la televizor sau ridicatul vocii la copii), în treburile casnice sau, pur şi simplu în relaţionare şi comunicare (timpul petrecut în baie, supărarea în confruntări, lipsa comunicării etc.).
Ca atare, o mare parte din energia unui cuplu sau familii se pierde în asemenea situaţii care, din păcate, nu sunt ocazionale și care erodează din echilibru, încrederea de sine sau speranţa că lucrurile vor putea fi vreodată diferite.
După ani de convieţuire şi conflicte mocnite, între cei doi, apare concurența, uneori distanțarea, retragerea emoțională, suparimplicarea cu copiii sau în carieră și partenerii realizează că au probleme de comunicare sau că nu mai au obiective comune.
Dacă îşi doresc cu adevărat, continuarea relaţiei, partenerii trebuie să depășească stadiul gândirii și să îşi identifice obiectivele commune, să le noteze, fizic, în agenda.
Stabiliți reguli pentru famile
Stabiliţi regulile împreună. Asiguraţi-vă că ele sunt scrise și negociați ceea ce este în avantajul vostru.
Schimbați atunci când constatați că ceea ce ați dorit şi stabilit inițial nu ajută la ceea ce ați sperat să realizaţi. Vestea bună e că diferențele nu e obligatoriu să despartă oameni dacă aceștia se iubesc. Ele pot fi redefinite ca înțeles și perspectivă și ceea ce iarăși e important e că partenerii pot fi și complementari nu neapaărat similari.
Valentina Şimon, psihoterapeut sistemic pentru cuplu şi familie
Sursă foto: www.shinesheets.com