26 Jul 2025
Amintirile intense, din punct de vedere emoțional, stimulează o rețea cerebrală specifică pentru reamintire. Amintirile pozitive favorizează legătura, dar nu au urgența reamintirii, pentru supraviețuire.
De la suferința provocată de respingerea socială, până la trauma unei experiențe apropiate de moarte, evenimentele negative rămân întipărite în memoria noastră, cu o claritate uimitoare.
Psihologia evoluționistă și neuroștiința converg asupra unei idei centrale conform căreia amintirea a ceea ce ne face rău este profund adaptivă. Creierul uman, modelat de provocările supraviețuirii, a dezvoltat mecanisme care prioritizează codificarea și reamintirea experiențelor negative, potențial ca o chestiune de viață și de moarte.
Studiile neuroștiințifice au arătat că amintirile emoționale, în special cele negative, activează anumite regiuni ale creierului mai intens decât amintirile neutre sau pozitive.
Amigdala, o structură implicată în procesarea fricii și a amenințărilor, joacă un rol central în modularea puterii de consolidare a memoriei (LaBar, 2007). Aceasta funcționează în colaborare cu hipocampul, care organizează amintirile, și cortexul prefrontal, care interpretează și contextualizează experiențele emoționale. Atunci când indivizii se confruntă cu situații amenințătoare sau traumatice, această triadă de structuri cerebrale se angajează puternic, asigurând codificarea și recuperarea ușoară a memoriei (Wilker, Elbert și Kolassa, 2014).
Răul vs. Bine și rolurile pe care le joacă
În timp ce amintirile negative joacă un rol crucial în evitarea pericolului imediat, amintirile pozitive îndeplinesc o funcție mai subtilă, dar la fel de importantă. Experiențele pline de bucurie consolidează comportamentele care sporesc succesul reproductiv pe termen lung și întăresc coeziunea socială. De exemplu, amintirea unei sărbători sau a unei legături romantice încurajează indivizii să urmărească experiențe viitoare similare, consolidând legătura de grup și forma fizică generală.
Deși putem aprecia un apus de soare frumos sau un moment de afecțiune, acestor amintiri le lipsește de obicei urma neurologică durabilă pe care o poate lăsa în urmă trauma.
În mod neașteptat, sugarii sunt capabili să formeze amintiri puternice legate de experiențele negative, mai arată oamenii de știință.
Recunoașterea faptului că creierul nostru a evoluat pentru a se concentra asupra amintirilor negative poate fi îmbucurătoare. Metode precum reîncadrarea cognitivă, meditația mindfulness-ul și scrisul expresiv reduc în mod eficient impactul emoțional al amintirilor negative și îmbunătățesc rememorarea celor pozitive.
Dr. Sam Goldstein, Facultatea de Medicină a Universității Utah și coautor al cărții „Tenacity in Children”.