11 Jun 2025
Dependențele, fie că sunt de substanțe (alcool, droguri, medicamente) sau comportamentale (jocuri de noroc, internet, alimentație), nu apar așa, fără o cauză, ca din senin.
Dincolo de componenta biologică sau socială, există o rețea profundă de factori emoționali și relaționali care contribuie la apariția și menținerea acestor comportamente.
O abordare sistemică și transgenerațională a fenomenului ne ajută să înțelegem cum contextul familial, traumele nerezolvate și dinamica emoțională pot fi cauze pentru apariția adicțiilor.
Una dintre cele mai frecvente surse este moștenirea unor modele de comunicare și relaționare disfuncționale.
De exemplu, familiile în care exprimarea emoțiilor este evitată sau în care conflictul este constant, pot induce o formă de stres cronic. În lipsa unor instrumente sănătoase de reglare emoțională, persoanele pot apela la substanțe ca mecanism de compensare.
Traumele familiale nerezolvate, precum pierderile, abuzurile sau abandonurile, pot fi transmise inconștient între generații, sub forma unor vulnerabilități psihice sau somatizări. Adesea, corpul exprimă ceea ce relațiile nu pot exprima.
Din acest punct de vedere, consumul devine o formă de „anestezie” a durerii nevăzute.
Totodată, problemele de identitate și apartenență, în special în familii în care au existat rupturi culturale (migrație, marginalizare, dezrădăcinare), pot conduce la o căutare compulsivă de sens și validare, pe care substanțele par să o ofere temporar.
În plus, așteptările rigide legate de rolurile familiale, presiunile implicite sau tăcerile transmise între generații, pot crea stres emoțional intens.
O persoană poate ajunge să consume nu pentru plăcere, ci pentru a face față acestui dezechilibru psihic invizibil.
Dependențele apar adesea și pe fundalul unor pierderi negestionate sau al unei stime de sine fragile, însoțite de nevoia de control. În aceste cazuri, consumul devine o iluzie a echilibrului personal.
Nu în ultimul rând, factorii genetici pot juca un rol, dar aceștia nu determină în mod absolut comportamentul adictiv, ci interacționează cu mediul emoțional în care persoana a crescut și s-a format.
Concluzie:
O perspectivă integrativă asupra dependențelor, care ia în considerare atât factorii emoționali, cât și cei transgeneraționali, nu doar că ajută la înțelegerea mai profundă a comportamentului adictiv, dar oferă și un cadru de intervenție mai empatic și mai eficient.
Genograma, ca instrument de lucru în psihoterapia sistemică de familie, devine astfel un mijloc esențial în descifrarea acestor fire invizibile care leagă trecutul de prezent.
Mai multe despre dependențe și soluții de gestionare ale acestora, în contextul relației de cuplu, vă invităm să găsiți în cadrul HealthFest, în zona Simon Institute.
Sursă foto: https://chiromedicahealthcenter.ro/